Ce-mi doresc de fapt? Stropul care se regăsește în fiecare

Adesea resimt sfioase remușcări în privința miilor de dorințe și idei ce mi se ivesc în cele mai nepotrivite momente și se împletesc cu grijă în firul gândirii mele. Cu grijă zic, căci și-au găsit un mod de a-mi aluneca printre firele rațiunii încât acesta nu a mai contat. Am atâtea de făcut și vreau să fac o groază încât ajung să mă întreb dacă m-am stricat la neuroni pentru că sunt în condiții de stres permanent și nu știu pe ce să pun mâna, de ce să mă apuc și pe cine să dau vina.

E bine ce fac? Nu e bine? Bine hai fac asta dar cum rămâne cu..

Nu-mi voi cere scuze pentru cine sunt

Exact eu! N-am să-mi cer scuze pentru cine sunt! Eu cea care vede bucuria în lucrurile mărunte și care ar prefera oricând în locul localurilor și al cluburilor o cană de ciocolată caldă în preajma unei companii plăcute, stând de vorbă despre subiecte pe care oricum le va uita următoarea zi.

Nu s-au spart toate în capul tău, doar că viața e nașpa și uneori nu-i dai de capăt

Ești tânăr! De ce să te uiți la viață în cel mai crud mod posibil? O să schimbe ceva? Nu! De fapt nu o să reușești să te bucuri de micile plăceri ale vieții. Vei simula asta, da, dar în interiorul tău, știi că nu te vei bucura la maxim.

Lucruri rele se întâmplă, nimeni nu le vrea, dar se întâmplă. Fiecare dintre noi va întreba retoric ”De ce eu?”, dar de ce niciodată ”De ce ei?”.

Nu e un articol oarecare, sunt eu într-o carapace

Nu, nu este un articol oarecare, în ultima vreme simt cum totul se revarsă asupra mea asemenea unei furtuni haotice, vreau ca de această dată să las stropii acestei furtuni să-mi păteze articolul mult prea subiectiv. Simt nevoia să mă descarc, simt nevoia să mă agit, să strig din vârful unei calme creste despre nenorocitul sentiment ce mă palmează mult prea agresiv. Simt nevoia unui suflet înțelegător, tăcut, care doar să plece capul în semn de înțelegere, să nu spună nimic ci doar să-mi compătimească răvășeala din suflet printre suflările-mi apăsate. Te-am ales pe tine, dragă cititorule,

Fericirea, scopul final

‘Fericirea este scopul final’ este o simplă idee ce care mi-a rămas imprimată în minte de la una din orele de filosofie, însă n-am de gând să-i copiez conceptul lui Aristotel ci să filtrez această concluzie prin propria-mi prismă.

În zilele noastre conceptul de fericire nu mai are înțelesul său de sine stătător, asociem fericirea cu nevoile, dar fericirea mai nou depinde de alte persoane numai de tine însuți nu. Un lucru complet greșit. O greșeală pe care am făcut-o și sper să nu o mai fac.